Andrei privea tavanul crăpat al garsonierei, ascultând ritmul sacadat al orașului de afară. Gândul îi încolțise în minte ca o buruiană încăpățânată: „Aș vrea să mor pentru o zi”. Nu din disperare, ci dintr-o curiozitate obosită. Voia să vadă cine ar plânge, cine s-ar simți ușurat și, mai ales, cum arată liniștea aceea despre care vorbesc poeții.
Nu mai voia să moară nici măcar o oră. Viața era zgomotoasă, complicată și uneori nedreaptă, dar era singurul loc unde putea să audă vocea mamei sale sau să simtă căldura unei strângeri de mână. As vrea sa mor pentru o zi
, cel mai bun prieten, tăcea. Nu a scos un cuvânt toată seara, dar când s-a întors acasă, Andrei l-a văzut prăbușindu-se pe hol, plângând în hohote. Voia să vadă cine ar plânge, cine s-ar
— Salut, băi. Voiam doar să-ți spun că am cei 50 de lei pentru Mihai. Și că diseară dau eu berea. , cel mai bun prieten, tăcea
Seara, s-a dus la barul unde se întâlnea cu „frații” lui.
Prima oprire a fost la mama lui. O văzuse pregătind sarmale, dar telefonul ei a rămas mut. Andrei a simțit o strângere de inimă când a realizat că ea încă nu știa. Apoi a zburat la birou. Colegii glumeau la cafea, iar pe scaunul lui cineva lăsase deja un teanc de dosare. Lumea nu se oprise. Testul prieteniei
Ai dori să explorezi o despre cum s-a schimbat relația lui Andrei cu prietenii săi după această experiență?