Totul a început la nunta nepoatei sale, unde Ștefan a confundat entuziasmul cu capacitatea pulmonară. După a treia sârbă legată și a cincea carafă de vin „de ăla bun”, inima lui Ștefan a zis: „Gata, băieți, eu am ieșit la pensie” . S-a prăbușit fix în mijlocul ringului, cu un zâmbet pe buze și o chiftea încă în mână.
A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul. Stefanghe :Mi-am revenit din moarte рџ‚
Ștefan a ajuns acasă cu un taxi, împrumutând niște haine de la un asistent milos (și speriat). Când a bătut la ușă, familia era deja la masă, plănuind parastasul și certându-se pe cine ia televizorul cel mare. Totul a început la nunta nepoatei sale, unde
Lumea s-a panicat. Muzica s-a oprit. Salvarea a venit, l-au urcat pe targă, l-au conectat la aparate – nimic. Linia era mai dreaptă decât drumul spre Buftea. Medicul, un tânăr rezident care nu-l cunoștea pe Ștefan, a oftat: „E gata. Ora 02:15.” A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier
L-au dus la morgă, că așa-i protocolul. Liniște, răcoare, exact ce-i trebuie unui om care a petrecut 60 de ani în zgomot. Dar Ștefan nu era un mort obișnuit. Pe la 4 dimineața, când efectul vinului s-a mai dus și frigul de pe masă a început să-i intre la șale, Ștefan a tras un aer adânc în piept și a strănutat atât de tare, încât a căzut de pe masă.
Ștefan a intrat în sufragerie, s-a așezat la capul mesei și a zis simplu:— Mi-am revenit din moarte, mă! Ce-i cu fețele astea? Mi-e o foame de lup, că pe lumea cealaltă nu se servește nimic, e doar recepție.
Ștefan Gheorghe, sau „Ștefăniță” pentru cineva care-l știa de mic, n-a fost niciodată un om al jumătăților de măsură. Când se punea pe băut, goleai crama; când se punea pe râs, tremurau geamurile primăriei. Așa că, atunci când s-a hotărât să „plece”, a făcut-o tot cu stil.